Numeroase asemănări istorice între mâncarea chinezească și mâncarea italiană
Atât bucătăriile italiene, cât și cele chinezești sunt extrem de aromate, încorporând o gamă largă de gusturi, texturi și arome și ambele se mândresc cu o gamă largă de feluri de mâncare care atrag oamenii de toate vârstele.
În timp ce majoritatea oamenilor asociază pastele cu mâncarea italiană (și este de înțeles), istoricii alimentelor cred că primii tăiței au fost gătiți de fapt în China.
Desigur, este greu să știm exact când tăițeii au apărut pe scena alimentară în culturile antice, dar a fost remarcat pentru prima dată din punct de vedere istoric în secolul al III-lea d.Hr., potrivit Jen Lin-Liu, autorul cărții „Pe drumul tăiețeilor: din Beijing la Roma, cu Dragoste și paste”.
Indiferent de unde au început, tăițeii sunt ferm înrădăcinați în bucătăriile ambelor țări.
Restaurant chinezesc Chinese Garden
Ambele bucătării utilizează o mulțime de ingrediente bogate în glutamat pentru umami maxim.
Umami este cuvantul japonez pentru aroma delicioasă și condimentată.
Potențiatorul de gust atât de frecvent în bucătăria asiatică poartă numele de glutamat.
Pe langa senzatia de dulce, acru, amar și sărat, glutamat este cea de-a cincea senzație de gust.
Umami este abundent atât în mesele chinezești, cât și în cele italiene.
Desigur, sursa tuturor acestor umami variază.
În mâncarea chinezeazscă umami se regăsește în alge fierte și pește uscat, sos de soia și o varietate de pești.
În mâncarea italiană, cel mai adesea provine din roșii coapte, hamsii, sos de pește, prosciutto și brânză parmezană.
Multe feluri de mâncare și mâncăruri italiene conțin mult mai mult glutamat decât preparatele tipice chinezești – chiar și cele cu glutamat monosodic adăugat.
Mâncarea chinezească și mâncarea italiană, două bucătării diferite dar totuși asemănătoare
Mâncarea chinezească și mâncarea italiană sunt de departe cele mai populare dintre toate tipurile de gastronomie.
În acest articol vom afla despre istoria și asemănările dintre cele două bucătării.
Ambele bucătării pun accentul pe alimentele proaspete
Oricine a călătorit în Italia și a mâncat mâncare italiană autentică sau în China pentru mâncare chinezească autentică, vă va spune că, deși multe dintre felurile de mâncare sunt foarte simple, au un gust uimitor de bun.
De ce este asta? Unul dintre motive este accentul pus pe ingrediente proaspete, locale și de sezon, gătite simplu și condimentate bine.
Această „regionalitate” face ușor de înțeles de ce alimentele proaspete și locale sunt alegerea bucătarilor atât în Italia, cât și în China.
Estul a întâlnit vestul, prin Marco Polo
Există multe feluri de mâncare comparabile pe care le puteți găsi prin bucătăriile chinezești și italiene.
Există multe origini discutabile despre locul în care din care provine fiecare tip mâncare – indiferent dacă a fost vorba de tăiței, spaghete, găluște sau ravioli.
Istoricii și bucătarii se laudă că există întotdeauna dovezi care se ciocnesc sau care merg împreună în privința acestor două bucătării.
Trebuie remarcat faptul că arta fabricării de tăiței și găluște sunt ambele străvechi în China, unde, ca zvon tradițional, Marco Polo a fost exploratorul care a descoperit versiunile chinezești ale pastelor.
Acest lucru l-a inspirat să readucă numeroasele experiențe în regiunile venețiene și italiene.
Cu toate acestea, arabii au introdus unele fierberi de tăiței în Sicilia, de asemenea, la începutul secolului al XII-lea.
Deci pe cine să credem?